PORUMB

Amplasarea culturii

Porumbul poate fi cultivat pe soluri diferite cu fertilitate textură şi reacţie, dar trebuie evitate solurile extreme. Bune premergătoare pentru porumb sunt leguminoasele perene, cerealele paioase, inul, cânepa, sfecla pentru zahăr, cartoful etc. Deşi suportă monocultura, nu este indicată cultivarea porumbului mai mult de 2-3 ani pe acelaşi teren numai dacă se aplică îngrăşăminte organice şi chimice şi se combat corespunzător buruienile, bolile şi dăunătorii.

Fertilizarea

Având un potenţial productiv ridicat, porumbul consumă cantităţi mari de substanţe nutritive. Pentru fiecare 1000 kg boabe + producţia secundară, porumbul consumă: 18-28kg azot, 9-14kg P2O5 şi 24-36kg K2O. Pe toate tipurile de sol, porumbul valorifică bine atât îngrăşămintele organice cât şi cele chimice.. Dozele de îngrăşăminte chimice se stabilesc ţinând seama, în principal de nivelul producţiei scontate, de consumul specific şi de rezervele solului în elemente nutritive, dar se au in vedere şi alţi factori cum ar fi: planta premergătoare, fertilizarea aplicată în anii precedenţi, gradul de aprovizionare a solului cu apă, cultivarul folosit. etc. Azotul poate fi aplicat primăvara la pregătirea patului germinativ sau simultan cu semănatul pe rând când doza se reduce la circa o treime din cantitatea totala de azot şi chiar în timpul vegetaţiei odată cu praşilele mecanice folosindu-se doze reduse. . Îngrăşămintele cu fosfor se încorporează în sol sub arătura adâncă, iar în cazuri excepţionale se pot aplica primăvara timpuriu înainte de pregătirea patului germinativ. Ele sunt bine valorificate şi dacă sunt aplicate odată cu semănatul sub formă de îngrăşăminte complexe. Pe solurile foarte sărace în potasiu se aplică doze de 60-150kg /ha din acest element.

Lucrările solului

Arătura se execută imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare la 25-30cm adâncime. Arătura de primăvară trebuie exclusă, putând fi înlocuită prin discuiri şi grăpări repetate pe terenuri curate de buruieni şi bine aprovizionate cu apă. În situaţii extreme când se impune, arătura de primăvară trebuie efectuată cât mai devreme şi de bună calitate. Pregătirea patului germinativ urmăreşte nivelarea terenului şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe adâncimea de semănat printr-un număr cât mai redus de treceri pe teren.

Sămânţa şi semănatul

Epoca de semănat corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează temperaturi de peste 8-100C. Desimea de semănat este un factor tehnologic foarte important şi se stabileşte în funcţie de durata perioadei de vegetaţie a populaţiei semănate, de rezerva de apa din sol şi de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive.

Semănatul se realizeaza cu maşina de precizie la distanţa între rânduri de 70cm şi adâncimea de 5-8cm, asigurand 15-25kg sămânţă/ha. Dacă se seamănă după porumb este indicat să se trateze seminţele, înainte de semănat, împotriva viermelui sârmă şi a gărgăriţei frunzelor de porumb. În ziua semănatului se stropesc seminţele cu această soluţie având grijă să se aplice pe întreaga cantitate de seminţe. Pentru a evita folosirea insecticidelor, nu se seamănă porumbul după porumb sau în terenuri proaspăt desţelenite (lucerniere).

Pentru diminuarea gradului de infestare cu buruieni, se poate realiza o combatere chimică . Erbicidul se aplică după răsărirea plantelor de porumb, când acestea au 4 frunze Există o gamă foarte variată de substanţe de combatere a buruienilor, dar în general, trebuie să cunoaştem buruienile ce apar pe terenul semănat cu porumb pentru a folosi cel mai adecvat erbicid.

Dacă nu se doreşte folosirea substanţelor chimice, atunci se va mări numărul de praşile manuale şi se va urmări ca porumbul să urmeze după o cultură care a lăsat terenul curat de buruieni.

Combaterea dăunătorilor

În ţara noastră cel mai temut dăunător este gărgăriţa frunzelor de porumb. La porumbul cultivat 2-3 ani după el însuşi, densitatea gărgăriţei poate depăşi 30 exemplare la m2. Plantele sunt distruse de această insectă încă din faza de răsărire. Dat fiind faptul că această insectă atacă mai multe specii de plante, porumbul nu trebuie semănat după floarea soarelui, fasole, soia şi sfeclă de zahăr. Rotaţia culturii constituie fără îndoială o măsură fitotehnică de cea mai mare importanţă în combaterea gărgăriţei. Un alt dăunător care apare în unii ani la porumb este sfredelitorul porumbului. Această insectă se întâlneşte în mod frecvent atunci când avem în cultură porumb zaharat. În general populaţiile de porumb din convarietatea dentat sunt rezistente la acest dăunător.