Importanţa furajeră
Dintre cerealele păioase, orzul are vechimea cea mai mare în cultură având numeroase întrebuinţări:
● în alimentaţia omului se foloseşte sub formă de arpacaş şi surogat de cafea;
● în industria alimentară constituie materia primă pentru fabricarea berii, alcoolului, glucozei şi dextrinei;
● din punct de vedere calitativ, boabele de orz conţin, în medie: 10,5% proteină, 2,8% grăsimi, 4,0% celuloză, 66,2% substanţe extractive neazotate (din care 53% amidon), o serie de aminoacizi esenţiali (lizină, triptofan, arginină), vitaminele B1, B2, săruri minerale (K, P, Ca);
● în furajarea animalelor se foloseşte sub formă de boabe (concentrate), furaj verde, fân şi nutreţuri grosiere (paie);
● în amestec cu unele leguminoase anuale (mazăre şi măzăriche) formează borceagurile, ce constituie un furaj de mare importanţă în furajarea animalelor, mai ales a vacilor cu lapte;
● în regiunile colinare, orzul poate fi cultivat ca plantă protectoare pentru cultura trifoiului roşu.
Însuşiri morfologice şi fiziologice
În comparaţie cu grâul, orzul are sistemul radicular slab dezvoltat, cu capacitate redusă de solubilizare a compuşilor greu solubili din sol.
Înfrăţirea începe după apariţia celei de a 3-a frunze, durează 15-20 zile, şi se desfăşoară la temperatura de 10-120C.
Dintre cereale, orzul are capacitatea de înfrăţire cea mai mare, în medie formează 2-3 fraţi fertili.
Pentru formarea organelor generative, orzul de toamnă trebuie să parcurgă stadiul de vernalizare, timp de 30-40 zile, la o temperatură de 1-30C.
În primăvară, când temperatura medie a anului a depăşit 100C, începe formarea paiului, care spre sfârşitul perioadei de dezvoltare va avea 5-7 internoduri, cu frunze verzi-albăstrui, dispuse altern, ligula redusă şi urechiuşele foarte bine dezvoltate.
Polenizarea este autogamă, iar înflorirea care se desfăşoară în orele de dimineaţă şi spre seară, se realizează la temperaturi în jur de 150C.
Fructul se formează în decurs de două săptămâni de la fecundare, iar maturarea (cu cele trei faze: lapte, ceară şi deplină) se realizează în 10-12 zile.
Sistematică şi soiuri
Orzul aparţine speciei Hordeum sativum Jessn (sin. cu H. vulgare L.), cu patru convarietăţi:
– conv. hexastichum Alef., orzul comun, cu 4 şi 6 rânduri de spiculeţe în spic;
– conv. distichum Alef., orzoaica, cu 2 rânduri;
– conv. intermedium Korn, cu spiculeţele centrale fertile şi cele laterale complet sau parţial sterile;
– conv. deficiens Voss, cu spiculeţele centrale fertile şi cele laterale complet sterile.
În cultură, în ţara noastră, se află două convarietăţi (hexastichum şi disticum), reprezentate prin mai multe varietăţi, aparţinând la diferite soiuri. Orzul de toamnă este reprezentat de soiurile: Adi, Andrei, Compact, Dana, Mădălin, Miraj, Productiv, Precoce. Dintre soiurile de orzoaică de toamnă se cultivă: Andra, Laura, Victoria; iar dintre cele de primăvară: Aura, Farmec, Prima, Turdeana.
Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie.
Orzul este adaptat la diferite condiţii de vegetaţie datorită plasticităţii ecologice ridicate. Astfel, în emisfera nordică se poate cultiva până la paralela de 70 latitudine nordică (Norvegia), iar altitudinal depăşeşte 2000 m
Temperatura minimă de germinaţie este de 1-20C iar în timpul vegetaţiei temperatura optimă de creştere şi dezvoltare este de 22-260C. Suma temperaturilor biologic active este de 1700-21000C pentru orzul de toamnă şi de 1300-18000C pentru orzoaica de primăvară. În timpul iernii, orzul de toamnă rezistă la temperaturi de până la –150C -170C, iar acoperit cu un strat de zăpadă până la –300C.
Orzoaica de primăvară este mult mai sensibilă la temperaturi scăzute, nesuportând temperaturi mai mici de –100C.
Faţă de umiditate orzul de toamnă are cerinţe mai reduse decât orzoaica, însă fazele critice sunt în perioada formării paiului şi al umplerii boabelor.
În comparaţie cu grâul, orzul are cerinţe mai mari faţă de sol, datorită sistemului radicular mai puţin dezvoltat şi a puterii mai slabe de solubilizare a elementelor nutritive. În acest sens solurile cele mai potrivite sunt cernoziomurile şi brun roşcate de pădure. Sunt contraindicate solurile nisipoase şi cele cu exces de umiditate, acide sau sărăturate.
Zonele de cultivare
Orzul de toamnă se cultivă în zonele de stepă şi silvostepă, iar orzoaica de primăvară în zonele răcoroase şi umede.
Cele mai mari zone de cultură a orzului sunt: Câmpia de Vest, sudul Olteniei şi Munteniei, Câmpia Bărăganului, Dobrogea, Silvostepa Moldovei şi Transilvaniei.
Orzoaica de primăvară întâlneşte condiţiile cele mai favorabile în toate zonele umede şi răcoroase din depresiunile Transilvaniei, Moldovei şi zona submontană.
Tehnologia de cultivare
Rotaţia
Ca plante premergătoare foarte bune pentru orzul de toamnă sunt: leguminoasele anuale şi perene, rapiţa, cartoful timpuriu. Pentru orzoaica de primăvară: culturile furajere anuale, leguminoasele anuale şi perene, floarea-soarelui, cartoful, porumbul. Este contraindicată monocultura şi cultivarea după cultura porumbului tratat cu erbicide triazinice.
Lucrările solului
Arătura se execută vara sau toamna, la adâncimi de 22-25 cm pe solurile grele şi 20-22 cm pe solurile uşoare, cu plugurile în agregat cu grapa stelată.
Lucrările de pregătire a patului germinativ se efectuează cu grapa cu discuri sau cu combinatorul, înaintea semănatului.
Fertilizarea
Perioada mai scurtă de vegetaţie şi sistemul radicular mai slab dezvoltat al orzului, face ca aplicarea directă a gunoiului de grajd să nu fie eficientă. De aceea orzul valorifică mi bine efectul remanent al gunoiului, aplicat culturii premergătoare.
Îngrăşămintele chimice sunt bine valorificate de orz şi orzoaică, aplicarea lor se face în funcţie de gradul de fertilitate al solului (Tabelul 3.7).
Tabelul 3.7.
Dozele de îngrăşăminte chimice aplicate la cultura orzului şi orzoaicei de primăvară.
Fertilitatea solului Doza aplicată, kg/ha s.a.
N P2O5 K2O
Slabă 100-120 80-100 70-90
Mijlocie 80-100 60-80 50-70
Bună 50-70 40-50 –
Îngrăşămintele cu P şi K se aplică o dată cu arătura de bază, iar cele cu azot, jumătate din doză toamna şi jumătate primăvara, pentru orzul de toamnă, iar pentru orzoaica de primăvară, întreaga cantitate de azot înainte de semănat.
Sămânţa şi semănatul
● indicii de calitate ai seminţelor: puritatea minimă de 98%, germinaţia minimă de 90%;
● densitatea: 450-500 boabe germinabile/m2, la orzul şi orzoaica de toamnă; 500-550 boabe germinabile/m2, la orzoaica de primăvară;
● distanţa dintre rânduri: 12,5cm;
● adâncimea de semănat: 3-5 cm;
● norma de semănat: 180-220 kg/ha;
● epoca de semănat: la orzul şi orzoaica de toamnă, semănatul se face în perioada 15-25 septembrie, în zona colinară şi 20-30 septembrie, în zona de câmpie, iar orzoaica de primăvară se seamănă în prima urgenţă, pe parcursul lunii martie.
Lucrări de întreţinere
Combaterea buruienilor dicotiledonate se poate efectua cu unul din următoarele erbicide: SDMA şi STMA (1,5-2 l/ha), pentru combaterea unor buruieni sensibile la 2,4 D şi Icedin (1,5 l/ha), Brominal (1,5 l/ha), Logran D (1,5 l/ha), pentru culturi infestate cu buruieni rezistente la 2,4 D (Matricaria sp., Anthemis sp., Galuim aparine, Stellaria media, Papaver rhoes, etc.).
Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate (Apera spica venti) se recomandă: Dicuran 80 (2-3 kg/ha), Puma S (1 ll/ha), Illoxan 28 EC (2,5 l/ha). Erbicidarea se execută primăvara, când buruienile au 2-3 frunzuliţe.
Pentru prevenirea şi combaterea bolilor ce se transmit prin sămânţă (tăciune, mălură) se recomandă tratarea seminţelor, înainte de semănat, cu produsele: Benit (2kg/t), Prelude (2 l/t), Sumi (1 kg/t), Vitavax 200 FF (3 l/t).
În timpul vegetaţiei combaterea bolilor foliare (sfâşierea frunzelor, pătarea reticulară, arsura frunzelor, piticirea plantelor) se poate efectua prin aplicarea produselor: Bayleton (0,5 kg/ha), Granit (1 l/ha), Miraj (1 l/ha), Spartak (1 l/ha), Tilt P (0,3 kg/ha).
Combaterea dăunătorilor se face cu tratamente la sămânţă (FB7 – 2,5 kg/t sau Tirametox 88 – 3 kg/t) sau în timpul vegetaţiei (Lindatox 3 şi PEB +Lindatox 3+5, în doză de 30 kg/ha, sau prin stropiri cu Sinoratox 35 – 2 l/ha, Carbetox – 1,5 l/ha).
Irigarea orzului şi orzoaicei se face în anii secetoşi, cu o udare pentru răsărirea plantelor şi 1-2 udări în timpul vegetaţiei, cu o normă de udare de 300-400 m3/ha apă.
Recoltarea şi conservarea
Lucrările de recoltare se efectuează mecanizat, fără pierderi, în maximum 4-6 zile.
Orzul pentru boabe se recoltează în faza de coacere deplină, când umiditatea bobului este sub 14%.
În cazul orzului furajer, destinat pentru fulguit, recoltarea se face la umiditatea boabelor de 28-30%. În acest caz boabele se însilozează, în silozuri de suprafaţă sau semiângropate, la fel ca şi masa verde furajeră, realizându-se un furaj cu o valoare nutritivă foarte ridicată.
Producţii potenţiale
În condiţii optime de tehnologie, soiurile create în ţara noastră permit obţinerea unor producţii de 5-7 t/ha la orzul de toamnă şi 4-6 t/ha la orzoaică. Raportul dintre producţia de boabe şi paie este de 1:1,5.